La revedere Elisabeto!

S-a oprit ultima cabina, drept pentru care Grajdul a stins toate luminile si a dat drumul la stroboscoape. Incepe piesa „Elisabeto, ne vedem la apreschi!. Foarte apreciata de public, are versuri induiosatoare, care spun asa de multe in cuvinte putine. Subliniaza filosofia simpla si cumpatata a sud-tirolezului ce o urmareste pe Elisabeta, cea mai harnica fata din sat, care dupa ce-si face treaba cu seriozitate, are timp sa ii curete schiurile si sa-i pregateasca o masa pe cinste, pentru proliferarea transaminezelor. Cum sa nu o iubesti, mai draga, si sa o astepti la apre schi, cu prietenii … In scena de final, tirolezul matolit isi opreste halba la nivelul buzelor, fermecat de intrarea Elisabetei in carciuma, cu pas sovaielnic si zambet de fecioara gata sa cada in pacat. Vai tirolezule, cum mai dai tu cu halba de masa si sari in sus in claparii tai aspri, sa ii plonjezi Elisabetei in intampinare si sa o invarti, de cateva ori, pe piesa favorita. Elisabeta matura cu calcaiele paharele de pe masa, imbujorata si zambind fastacit, dar nimeni nu se supara caci viata e dura, dar frumoasa si cantecul favorit al regiunii duduie pe fundal. Se cere bis.
Urmeaza Cornel Fugaru in germana si o Angela Similea ofilita, plus alti zece tovarasi care nu au intrat nici in semifinale la Vocea Germaniei. Ma uit cu tristete la chelnerite, care ar trebui sa primeasca „spor de muzica” la salariu. Cat poti sa bei oare, ca sa intri in atmosfera? Asta o fi probabil strategia locala – bea si consuma vere, ca sa te poti simti bine, vajaie baietii cu tavi cu pahare in brate. DJ-ul urla ceva in germana veche, ti se ridica parul maciuca, platesti si iesi afara. Iscghl by night e plin de luminite. Un tip select, cu casca pe cap si ochelari de soare (buni si pe bezna) e in bocanci si geaca, dar in curul gol … Un altul, care iese impleticit, se izbeste de primul zid si e intampinat de un sobor de politisti dornici sa afle daca totul e ok. E clar ca e OK, ce naiba. Si e limpede ca am imbatranit si m-am ramolit, nu mai e fun … Ma duc resemnat spre casa, la un ceai si un dus fierbinte.
La revedere Austria, la revedere Elisabeta! Ai grija de traditie si de melodii, ca e pacat sa se piarda ­čÖé … Noroc cu partiile astea din alta lume … Le mai privim o data, cu afectiune, si stim sigur ca ne vom intoarce, candva.

Adaug─â un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *