Farmecul lucrurilor neaşteptate
Am fost la o nuntă interesantă.
Pe miri i-am cunoscut abia cu câteva săptămâni în urmă, la o lansare de carte. Am strâns o mână, am îmbrăţişat domnişoara şi am primit o invitaţie la nuntă. Ştiam, aproximativ, pe tatăl miresei, pe care l-am întâlnit de vreo patru ori, în decursul ultimilor cincisprezece ani. Oricum, par oameni de treabă şi nu mă pot abţine să nu remarc fascinaţia descoperitului inedit. Aflu la nuntă poveşti grozave despre ei şi sper să ne mai revedem curând, fără să fie nevoie să mai scriu o carte sau să se mai căsătorească cineva.
Dacă tot nu cunoaşteam pe nimeni la petrecere, ne-am hotărât pe loc sa ne împrietenim cu toată lumea, iar masa noastră a fost, unanim declarată, cea mai animată.
La trei dimineaţa, ne-am luat catrafusele şi am plecat. Consoarta, care poartă tocuri doar când şi când, şi-a scos ştrengăreşte pantofii şi a început să lipăie desculţă prin parcare, în drum spre maşină, cu picioruşele zbenguind în bucuria eliberării, în ciuda frigului de-afară. Câţiva metri mai încolo, în faţa unor maşini, sub flash de aparate foto şi camere video, cineva, doar în chiloţi, îmbracă o rochie de mireasă. Grăbim pasul ca să vedem mai bine spectacolul sexy, însa nu a fost să fie – era doar o farsă, un bărbat cu pieptul plin de păr se echipa în rochia cea alba, abandonată de mireasă.
Ajunsi la maşină, Ioana decide că nu poate conduce decât cu pantofi… Ai ei nu mai intră, aşa că îi dau jos pe ai mei. Arată ca un copil mic ce a furat încălţările lui ta’su. Pornim , dar nu mai avem ţigări, aşa că tragem la un OMV, ciudat de aglomerat pentru ora târzie. Cobor imperial, în costum negru, slim fit, cu cămaşa cu guler scrobit, însă doar în şosete. E drept că m-am îngrijorat puţin la gândul că podeaua benzinariei e proaspăt mopuită, dar intru încrezător, gata de shopping.
Se zâmbeşte, dar nimeni nu e contrariat prea tare.
Mi-aprind o ţigară şi-mi trece prin minte că parcă lumea arată mai bine luată prin surprindere. Fără prea multe planuri. Un spectacol făra convenienţe şi fără aşteptari.
Ca un joc de copii. Cu reguli aproximative.