\u201cJurnal de bancher pe drumuri\u201d s-a scris datorit\u0103 cititorilor.<\/p>\n
Cititorii (la momentul respectiv prietenii mei) nu \u015ftiau de fapt c\u0103 ei contribuie la scrierea unei c\u0103r\u0163i, dup\u0103 cum nici eu habar n-aveam c\u0103 pl\u0103nuiesc s\u0103 public. Tot ce \u015ftiam era c\u0103 \u00een concedii \u015fi \u00een c\u0103l\u0103toriile mele se \u00eent\u00e2mplau gr\u0103mezi de lucruri pe care sim\u0163eam nevoia s\u0103 le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc. Unele mai haioase, unele mai profunde, altele pur \u015fi simplu \u201cde povestit\u201d. Blackberry<\/em>-ul mi-a devenit astfel un fel de confident, care prelua pe ni\u015fte taste minuscule degetele mele butuc\u0103noase \u015fi reu\u015fea cumva s\u0103 transforme \u00een fraze fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u015fi g\u00e2ndurile ce mi se tot \u00eenv\u00e2rteau \u00een cap. Cum nu aveam cont de Facebook pe atunci, am \u00eenceput s\u0103 trimit istorioarele pe mail c\u00e2torva amici. Unora le-a pl\u0103cut \u015fi au trimis mai departe, al\u0163ii mi-au spus foarte franc ce le-a pl\u0103cut mai putin \u015fi m-au \u00eentrebat despre alte lucruri de prin locurile \u00een care eram. Mi-au spus c\u0103 \u00eenteleg ca sunt o fire sensibil\u0103, dar s\u0103 o las mai moale cu fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u015fi s\u0103 le relatez chestiile simpatice. Mi-au cerut s\u0103 m\u0103 uit mai atent la tovar\u0103\u015fii pe care \u00eei \u00eent\u00e2lnesc, s\u0103 \u00eemi ascut sim\u0163urile ca la carte, sa miros mai cu toate n\u0103rile, s\u0103 ciulesc urechile cum se cuvine \u015fi s\u0103 caut mai degrab\u0103 nebunii care umplu lumea. F\u0103r\u0103 s\u0103 vreau \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu, \u00een jurul acestor pove\u015fti s-a n\u0103scut un micro-public, care s-a implicat si m-a ghidat \u00een acelasi timp. Si care a devenit exigent si al naibii de ner\u0103bd\u0103tor. M\u0103 transformasem \u00een situa\u0163ia un pic hilar\u0103 de corespondent desemnat. Situa\u0163ia risca s\u0103 scape de sub control, la un moment dat, c\u0103ci abia ajungeam \u00eentr-un loc nou \u015fi primeam deja sms c\u0103 povestea e a\u015fteptat\u0103.<\/p>\n Apoi, \u00een martie anul acesta, am fost suficient de nes\u0103buit s\u0103 m\u0103 \u00eenh\u0103itez \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie cu ni\u015fte colegi fa\u0163\u0103 de care aveam demult serioase rezerve. O m\u00e2n\u0103 de b\u0103ie\u0163i musculo\u015fi, pe care nu e prea bine s\u0103-i contrazici, m-au \u00eenghesuit \u00eentre ni\u015fte perechi de schiuri bine \u00eenfipte \u00een z\u0103pad\u0103, au pus o sticla de p\u0103linc\u0103 clujean\u0103 la mijloc (pe post de martor) \u015fi m-au pus s\u0103 promit c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een var\u0103 voi publica. Au fost \u015fi ceva amenin\u0163\u0103ri men\u0163ionate, recunosc. Cum eu sunt apreciat mai pu\u0163in pentru partea intelectual\u0103 \u015fi mai mult pentru expresivitatea fe\u0163ei (ce nu a suferit v\u0103t\u0103m\u0103ri), iat\u0103-m\u0103 \u00een situa\u0163ia \u00een care v\u0103 propun s\u0103 citi\u0163i o carte.<\/p>\n Care sper s\u0103 v\u0103 distreze.<\/p>\n \u015ei s\u0103 va dea pu\u0163in de g\u00e2ndit.<\/p>\n Foarte pu\u0163in.<\/p>\n