La c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 ce m-am mutat la cas\u0103, am plantat \u015faisprezece salc\u00e2mi. Erau ieftini, a\u015fa schilozi \u015fi subtiri, \u015faisprezece tulpini am\u0103r\u00e2te, \u00eenfipte \u00een p\u0103m\u00e2nt, niciuna mai \u00eenalta de doi metri. S-au prins vreo \u015fase sau \u015fapte.<\/p>\n
Niciodat\u0103 nu am pl\u0103nuit s\u0103 stau la cas\u0103. Sunt crescut \u00een oras, nu am avut niciun bunic la \u0163ara \u015fi nicio vacan\u0163\u0103 \u00een vreun loc cu g\u00e2rl\u0103, vac\u0103 de muls \u015fi sunet de coco\u015fi matinali. Am locuit mereu printre blocuri, dar m-am refugiat adesea pe munte, \u00een p\u0103dure \u015fi pe dealurile pline de verdea\u0163\u0103 care umpleau Brasovul idilic al copil\u0103riei. Treptat, blocul cenu\u015fiu s-a umplut de flori la pervazuri \u015fi vecinii se luau unul dup\u0103 altul. Am realizat c\u0103 petrec tot mai mult timp pe balcon, cu nasul v\u00e2r\u00e2t \u00een crengile nucului imens ce se c\u0103\u0163arase pe c\u0103r\u0103mid\u0103. C\u00e2nd am ajuns \u00een Bucuresti, so\u0163ia mea a \u015focat vecinii apuc\u00e2ndu-se s\u0103 pun\u0103 gazon pe o teras\u0103 plin\u0103 de mucuri de \u0163igar\u0103. A f\u0103cut r\u00e2nduial\u0103 \u00een fa\u0163a blocului \u015fi a \u00eencercat s\u0103 planteze un cop\u0103cel pe un petic de p\u0103m\u00e2nt folosit ca zon\u0103 de depozitat de\u015feuri, de c\u0103tre cei prea gr\u0103bi\u0163i s\u0103 ajung\u0103 la tomberon.<\/p>\n
Mutat la margine de Bucure\u015fti, pe un p\u0103m\u00e2nt plin de gunoaie, l\u0103sate \u00een urm\u0103 de un \u015fantier de construc\u0163ii, am sim\u0163it repede nevoia s\u0103 ridic o p\u0103dure. Poate p\u0103dure sun\u0103 prea mult, dar, con\u015ftiincios, m-am apucat sa plantez orice mi-a c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103 sau p\u0103rea u\u015for de procurat. Am \u00eenceput cu tuia, un compromis acceptabil \u00een lips\u0103 de brazi monumentali, eman\u00e2nd totu\u015fi miros de conifer \u015fi capabili de rezisten\u0163\u0103 de plant\u0103 ce se descurc\u0103 la greu. Adu\u015fi din ungurime, din locuri obi\u015fnuite cu frigul p\u0103trunz\u0103tor, cei zece tuia au desenat, cu coloanele lor lunguie\u0163e, \u00eenceputul lizierii dorite. Au fost ierni \u00een care b\u0103tu\u0163i de v\u00e2nturi de c\u00e2mp deschis \u015fi \u00eenc\u0103rca\u0163i de ghea\u0163\u0103 grea, tuia s-au aplecat p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt, s-au \u00eendoit ca un \u015ferpa\u015f cov\u00e2r\u015fit de bagaje. Unii s-au rupt din mijloc, dar aproape to\u0163i \u015fi-au revenit prim\u0103vara, doar ca s\u0103 mai creasca cu un metru, \u00een fiecare an.<\/p>\n
Apoi am cunoscut magnoliile, pe care le \u015ftiam delicate \u015fi subtiri, domni\u015foare gata de bal, cele dint\u00e2i \u00eenfloritoare, \u00eenainte chiar de liliac. Magnoliile au f\u0103cut trunchiuri groase, de femeie trecut\u0103 brusc la gospod\u0103rie \u015fi s-au \u00een\u0103l\u0163at \u015fi l\u0103\u0163it, transform\u00e2ndu-se, peste noapte, \u00een copaci.<\/p>\n
Nu stiu de ce, pomii fructiferi au venit destul de t\u00e2rziu, o duzin\u0103 de peri, pruni \u015fi corcodu\u015fi sub\u0163irei, lua\u0163i de pe margine de drum. Nu m\u0103 interesau fructele lor, le vroiam doar fo\u015fnetul de frunze \u015fi de crengi, de preferin\u0163\u0103 c\u00e2t mai \u00eenal\u0163ate. C\u00e2nd am \u00een\u0163eles c\u00e2t de greu o sa creasc\u0103, o camionet\u0103 a adus \u00een gr\u0103din\u0103 un m\u0103r \u0163ap\u0103n, cu coroan\u0103 bogata, ca s\u0103 le arate celorlal\u0163i c\u0103 se vor face mari, c\u00e2ndva. \u00cencet, \u00eencet, am \u00eenceput s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 lumea divers\u0103 a copacilor \u015fi s\u0103 caut specimenele care cresc rapid \u015fi se pot asorta imediat cu salc\u00e2mii, deja \u00eenal\u0163i, care supravie\u0163uiser\u0103. Atunci, m-am \u00eemprietenit cu s\u0103lciile, pe care nu le suportam. Uram salcia pl\u00e2ng\u0103toare, cu ramuri unduite ce ling p\u0103m\u00e2ntul, cu frunze lipicioase, insuportabil de lungi. O salcie care curge mi se p\u0103rea ca o nebun\u0103 care \u00ee\u015fi pl\u00e2nge de mil\u0103 \u015fi se t\u00e2r\u0103\u015fte cu p\u0103rul dezl\u00e2nat, murdar, pe noroiul drumului. Vedeam \u00een s\u0103lcii tot ce e mai pu\u0163in demn la un copac, de la lipsa de \u0163inut\u0103, de verticalitate viguroas\u0103. C\u00e2t m\u0103 \u00een\u015felam! Casa b\u0103tr\u00e2nilor din cartier este cu c\u00e2teva sute de metri la vale, iar gardul exterior st\u0103 de-a dreptul \u00eentr-o groap\u0103, care adun\u0103 toate ploile \u015fi z\u0103pezile scurse din c\u00e2mp. B\u0103tr\u00e2nii au doi copaci de zece metri \u00een\u0103ltime, crescu\u0163i \u00een patru-cinci ani, falnici ca ni\u015fte stejari. Am mers p\u00e2n\u0103 la gard \u015fi m-am uitat la coroanele lor dese, la tulpin\u0103 \u015fi la Frunze. Nevenindu-mi crede ochilor, i-am intrebat ce copaci sunt. Sunt s\u0103lcii, mi-au spus. Le-am pus acum ceva ani, doar niste be\u0163e. Am aflat apoi c\u0103 dac\u0103 ar exista pove\u015fti \u00een lumea arborilor, f\u0103t frumos (care se face \u00eentr-un an c\u00e2t al\u0163ii \u00een zece) trebuie s\u0103 fi fost, negre\u015fit, o salcie. Dac\u0103 \u00eei dai ap\u0103 c\u00e2t s\u0103 nu-i mai fie sete, copacul \u0103sta parc\u0103 e cuprins de vraj\u0103. Am \u00eenfipt de-atunci, \u00een p\u0103m\u00e2ntul umed din zon\u0103, zeci de be\u0163e de salcie (\u015fi l\u0103t\u0103rea\u0163\u0103, \u015fi pl\u00e2ng\u0103gioas\u0103, \u015fi l\u0103b\u0103r\u0163at\u0103) doar ca s\u0103 constat, cu perplexitate, cum dintr-un simplu b\u0103\u0163 verde, cu fiecare anotimp, fiin\u0163a asta de lemn se transform\u0103 \u015fi devine, doar cu preten\u0163ie de lichide \u00een exces, un ditamai arborele, gata s\u0103 se ridice la cer. \u00cemi amintesc c\u0103 m\u0103 sculam diminea\u0163a \u015fi m\u0103 uitam la ele, doar ca s\u0103 ma minunez cum cresc, pentru mine sesizabil, \u00een fiecare zi.<\/p>\n
Prietenii au \u00eenteles repede c\u0103 sunt nebun \u015fi, de c\u00e2\u0163iva ani, cadourile de ziua mea au luat forme de copaci: un plop falnic ca pe vremea de glorie a C\u0103ii Bucure\u015fti, un stejar ro\u015fu (salvat cu mare efort anul trecut), un mesteac\u0103n cu coaj\u0103 de dalma\u0163ian, niste veri\u015fori de salc\u00e2m f\u0103r\u0103 nume, paltini \u015fi frasini (cu lemnul flexibil \u015fi rezistent, din care ne f\u0103ceam arcuri de indieni \u00een copil\u0103rie), brazi \u015fi larice (care \u00eens\u0103 nu s-au adaptat \u00een canicula bucure\u015ftean\u0103), un platan cu tulpina \u00een acolad\u0103, liliac \u015fi catalpa, nuci \u015fi imita\u0163ii de fag. Peste toate, cu misterul aferent, doi copaci cu nume de legend\u0103 – „arborele printesei”. Nu \u015ftiu ce domni\u0163\u0103 rusoaic\u0103, \u00eenamorat\u0103 de un suedez chipe\u015f, a botezat un copac ce a trebuit s\u0103 fac\u0103 \u00eenconjurul Chinei p\u00e2n\u0103 s\u0103-l cheme \u00eenapoi o Europa fascinat\u0103 de calit\u0103\u0163ile lui: cre\u015fte p\u00e2n\u0103 la zece metri \u00een trei ani! Credeti-m\u0103! E adevarat! Am stat cu ruleta mereu la \u00eendem\u00e2n\u0103. Ritmul e de aproape trei metri pe an, \u00een timp ce frunzele, ca niste p\u0103l\u0103rii imense, anun\u0163\u0103 o talie eucaliptic\u0103.<\/p>\n
Habar n-am dac\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile m\u0103 vor prinde \u00een zon\u0103 \u015fi dac\u0103 eu sau copiii \/ nepo\u0163ii mei, se vor bucura, \u00eentr-adevar, de o p\u0103durice f\u0103cut\u0103 cu suflet.<\/p>\n
Cred \u00eens\u0103 tare c\u0103 orice ora\u015f are un suflu propriu, ce este dat nu doar de evenimente culturale, neoane, str\u0103zi, muzee sau parcuri ale prim\u0103riei. Cred c\u0103 printre construc\u0163ii, copacii anonimi \u015fi iarba curat\u0103 au un rol mai mult decat igienic. Sunt ca o garan\u0163ie a faptului c\u0103 betonul \u015fi sticla sunt \u00eenc\u0103 parte dintr-un ansamblu care eman\u0103 via\u0163\u0103.<\/p>\n
Milano s-a transformat complet atunci c\u00e2nd terasele cl\u0103dirilor s-au umplut de verdea\u0163\u0103 \u015fi copaci. Imagina\u0163i-v\u0103 un ora\u015f rece \u015fi cenusiu care, \u00een doar c\u00e2\u0163iva ani, s-a umplut de oxigen verde pe fiecare strad\u0103. Sunt milanezi (numai ecologi\u015fti nu po\u0163i s\u0103-i nume\u015fti) care \u00eemi povesteau c\u0103 parc\u0103 s-a schimbat ceva \u00een aer, \u015fi \u00een ei, \u015fi c\u0103 efectul cel bun pare contagios. Habar n-am ce e aplicabil \u00een Bucure\u015fti, dar capitala \u00eemi pare \u00eenc\u0103 o domni\u015foar\u0103 cu straie \u00eenflorate, doar de duminic\u0103, \u00een centru \u015fi \u00een zona de nord, unde vin pe\u0163itorii. Cred \u00eens\u0103 c\u0103 m\u0103sura corect\u0103 e dat\u0103 de marginalitate \u015fi de ce e mai putin vizibil la bulevard. De parc\u0103rile dosite \u015fi de aleile din cartiere aglomerate. Unde un copac este plantat pentru noi \u015fi nu pentru turi\u015fti sau vizitatori. A\u015fa cum flori \u00eei aduci iubitei pentru c\u0103 te bucuri s\u0103 o ai aproape, mereu, nu doar de ziua ei \u015fi a domnului acela, sf\u00e2ntu\u2019 Valentin.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 ce m-am mutat la cas\u0103, am plantat \u015faisprezece salc\u00e2mi. Erau ieftini, a\u015fa schilozi \u015fi subtiri, \u015faisprezece tulpini am\u0103r\u00e2te, \u00eenfipte \u00een p\u0103m\u00e2nt, niciuna mai \u00eenalta de doi metri. S-au prins vreo \u015fase sau \u015fapte. Niciodat\u0103 nu am pl\u0103nuit s\u0103 stau la cas\u0103. Sunt crescut \u00een oras, nu am avut niciun bunic la […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[3,6],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/113"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=113"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/113\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":114,"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/113\/revisions\/114"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=113"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=113"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.jurnaldebancher.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=113"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}